No Comments 781 Views

Pe a cui mana murdara iti lasi copilul?

Daca azi si ieri ati aplaudat incontinuu dubele care carau la sectie noii anchetati de DNA, probabil ca v-a scapat stirea cu Terapeutii unei clinici de recuperare a copiilor cu autism care ii incurajeaza pe cei mici sa se loveasca intre ei. Daca sunteti, ca si mine, sensibili la lucruri de genul asta, mai bine sa nu o fi vazut. M-am umplut de draci si de frustrare, iar intrebarea Cum se poate sa existe asemenea oameni inca face piruete in mintea mea pe o muzica de film horror.

 

Pe scurt, o mama a constatat ca dupa sedintele de terapie, copilul ei devenea violent, ajungand chiar sa se muste singur de manute. I-a montat micutului un microfon ascuns si a vazut cum angajatii clinicii ii incurajau pe copiii bolnavi sa se razbune unul pe celalalt si ii amenintau ca ii inchid singuri intr-o camera. Dintre toate acele fragmente revoltatoare de dialog dintre terapeut si copii, unul mi se pare cu adevarat socant: cel in care baietelul, pus sa isi ciupeasca colegul, riposteaza si ii raspunde “dascalului” ca e urat sa faca acest lucru. Asadar, iti dai copilul cu autism la tratament, iar el e cel care, saracutul, trebuie sa il educe pe terapeutul imbecil.

stire

Si nu numai bietilor copii cu autism li se intampla lucrurile astea. Din pacate, se pot intampla in orice cresa, gradinita sau scoala primara. Pe la 3 ani, parintii au descoperit ca femeia cu care ma lasau cat timp erau la munca ma tinea ore intregi inchis in baie. Eu nu imi mai amintesc asta. Dar imi amintesc perfect cum, la gradinita cu program de 8 ore la care am fost dat intre 1989 si 1992, eram zilnic legati de scaune si amenintati ca vom ramane peste noapte inchisi in clasa.

Mi-e imposibil sa uit si momentul in care fiica educatoarei a venit la mama ei la serviciu, i-a spus ca a luat o nota mica si a fost batuta de fata cu noi pana cand i-a izbucnit sangele pe nas. Credeam ca aia e normalitatea si eram mult prea mic ca sa inteleg ca e ceva in neregula si sa povestesc acasa. M-am facut mare si am, ce bine, un psihic destul de puternic. Am avut noroc. Dar cand lucrurile astea se intampla si in 2015, cand se intampla chiar si la o clinica privata din centrul Bucurestiului, n-ai cum sa nu te intrebi ce e de facut.

Poate ca ar fi nevoie de o lege prin care toti cei care lucreaza cu copii de pana in 12 ani sa fie verificati la sange si sa treaca prin teste psihologice periodice amanuntite. As institui si comisii inopinante care sa stea de vorba cu cei mici pentru a afla cat de confortabila este relationarea lor cu educatorul. As monta in fiecare sala de clasa camere video, le-as da parintilor o parola de acces, iar ei vor putea vedea imagini in timp real oricand poftesc.

Dar pana cand vom ajunge sa punem in practica idei de genul asta (care mi-au incoltit la nervi), cea mai buna metoda ramane cea a mamei din stire: sa fim cat se poate de atenti la cei mici si sa verificam constant daca totul este in regula.

Citeste si “Jurnal” de Chuck Palahniuk

About the author:
Has 142 Articles

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top