No Comments 26 Views

North Sea Jazz Festival 2010

Port mare, oras mic, cu cladiri ca de Lego: Rotterdam, numai bun de traversat intr-o jumatate de ora cu o bicicleta ruginita, cu banda Super-VHS in loc de lant, pe care sa o inregistrezi in slow motion pe fata visurilor tale, mereu alta, mereu blonda, cu nas carn si ochi senini. De fapt, aici toata lumea are lumina intre pleoape si nu te lasa sa-ti bei cafeaua singur decat daca iti doresti asta in mod expres. Si nu, nu-ti doresti, nu respingi zambete si povesti vii, mai ales daca ai viata in sange si nu facebook.

Si daca tot m-am razvratit impotriva digitalizarii, saptamana trecuta mi-am scaldat urechile in North Sea Jazz Festival, un fel de Ipod din lemn in care incap cam cincizeci de trupe live pentru fiecare zi de weekend olandez. Printre ei Dianne Reeves, Earth, Wind & Fire, Caetano Veloso, Sonny Rollins, Diana Krall, Herbie Hancock, Chick Corea, Macy Gray si Stevie Wonder. Bineinteles, ei au fost uriasi. Taci, ii asculti, ii asculti si te inchini. Surprizele au iesit insa din ouale mici.

Caro Emerald, de exemplu, este o grasuta cu tzatze medii si fund mare, venita de colea, de la Amsterdam, escortata de tobar, basist si chitarist, dar si de un DJ cu doctorat in scratch, un trompetist, un saxofonist si un… acordeonist! Dansezi dupa cum iti canta ea, pana cand, epuizat, arunci primele zece tokens pe bere rece la pahar. Norah Jones, in schimb, a cam sforait la microfon, iar sforaielile nu aveau nici coaie, nici piper. Poate ca numai “Chasing Pirates” a mai salvat-o de la injuratura internationala a post-comentatorului de youtube.

Cu o camasuta albastra, cravata rosie si pantaloni albi, cu o voce perfecta si glume bune, Matt Dusk iti demonstra ca in sala nu existau femei cuminti trecute de 40 de ani. In ochii doamnelor se citea numarul camerei de hotel si ora la care sotii plecau la alergat in parc, iar pe buze aveau tatuate buzele tale. De mic mi-am dorit sa-i vad live pe The Roots, dar sa si primesc la final un bat de toba semnat de ?uestlove, care tocmai si-a facut trupa cu Amy Winehouse, n-as fi visat nici dupa sase ore de coffee shop. Poate ca numai colaborarea dintre Nas si Damian Marley m-a mai surprins atat de tare la North Sea.

La Roberto Fonseca, intr-o sala intima si cocheta, pe randul 5, era stransa gashca noastra mare, condusa de Andi Moisescu si de unchiu’ Edy Balasa. Cel mai cristalin pian pe care l-am auzit vreodata, impanat cu saxofon si pasaje de voce cubaneza zgariata de havane. M-am dus in fata sa fac o poza si am incremenit acolo pana cand Victor a venit dupa mine si mi-a soptit: “Bogdan! Esti pe coca?”. “Nu sunt. Dar daca insisti…”. Eram doar hipnotizat. Eram WTF???!!!

Macy Gray este o doamna care face ce vrea din tine de la prima nota, sau, cel tarziu, de la primul “Hey, sexy people!”. Sexy erau si cele doua backing-vocaliste de inima neagra si de toba, dar cu fustitze rosii pana la fund si o mobilitate de sarpe cu clopotei. S-au descurcat de minune si cu puterea absoluta, castigata pentru cateva minute, timp in care Macy a inlocuit costumasul portocaliu cu o rochie argintie de seara. Asa si-a aratat ea respectul pentru “Creep” de la Radiohead, pe care a cantat-o delicccios.

Din pricina finalei Spania-Olanda, care a dat din coate pana si-a facut loc in program, Katie Melua a cantat atat de devreme, incat am fost chiar intimi. N-avea cum sa nu ma remarce in public, publicul ei fiind doar eu si inca doua-trei rusoaice care nu stiau versurile, dar le mormaiau bete. Si, ca sa inchei textul asta cu sala plina, am observat ca Joss Stone isi doreste atat de mult sa fie sexy, incat reuseste al dracului de bine.

Rade des la microfon, isi da capul pe spate, se sterge cu un prosopel intr-un fel care iti aseaza gandul pe savoniera din cabina ei de dus si isi implesteste parul in timp ce canta. Canta tot timpul, vorbeste cantand si nu pot sa va spun de ce, dar sunt absolut sigur ca inainte de concert a tras cu bancnota lui Franklin cateva linii albe de pe oglinjoara, iar asta o facea si mai sexy. Iar la finalul festivalului, Stevie Wonder a intrat pe scena la zece minute dupa golul Spaniei, iar dupa nici cinci minute de cantat, nu mai vedeai strop de lacrima portocalie pe obraz alb si fin.

      

Citeste si Carla

About the author:
Has 142 Articles

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top