1 Comment 1165 Views

“Posibilitatea unei insule” de Michel Houellebecq

Am ajuns sa citesc Posibilitatea unei insule, ascultand-o pe Carla Bruni, care a preluat poezia din romanul cu acelasi nume al lui Houellebecq. La possibilite d’un ile: un roman, o poezie, un cantec si un film, regizat chiar de autor. Insusi Iggy Pop se inspira din scriitorul francez cu care a legat o stransa prietenie. Si pentru ca toata lumea, care s-a asezat in hamacele primelor patru randuri ale acestei recenzii, sa iubeasca deopotriva muzica si literatura, trebuie spus ca… da, si Houellebecq canta ocazional. Ce-i drept, trilurile nu-i sunt la fel de reusite precum romanele, insa eu ii aplaud cu o admiratie aproape oligofrena pe cei carora le vine pur si simplu sa cante, sa danseze, sa tipe, sa picteze fara sa le pese daca au talent…

Ciudatul Houellebecq! Cel care i-a ingrozit pana si pe cei mai profesionisti jurnalisti, raspunzandu-le la intrebari dupa minute in sir de tacere, cel care chiar a adormit in timpul unui interviu, cel care locuieste singur in Irlanda intr-o casa cu metri cubi de castel. Houellebecq, cel ce a cunoscut pe rand copilaria departe de parinti, somajul, casatoria, nasterea unui copil, divortul, depresii nervoase urmate de internari in sanatorii de odihna, succesul, scandaluri de proportii si moartea sotiei intr-un atentat, reia in Posibilitatea… o parte din ideile obsesive din Platforma. Laitmotiv, individul obsedat de imbatranire care traieste intr-o societate obsedata de degradarea fizica, el insusi traumatizat de propria-i impotenta si de trupul din ce in ce mai gras si mai neingrijit al sotiei.

O alta tema intalnita si in „Platforma” ar fi religia. Plictisit si obosit de scandalurile provocate de afirmatia – “religia cea mai tâmpită este totuşi islamul” – care l-a adus in instanta, fata in fata cu liderii comunitatii musulmane, Houellebecq analizeaza si diseca acum o secta (Elohimi) al carei profet este un obsedat sexual care sta de vorba cu supusii sai in timp ce una din cele zece muze – mereu goale si pregatite – ii suge pula.

Din punct de vedere financiar, personajul principal pare rupt din cartile lui Murakami, caci are exact cat ii lipseste, ba chiar si mai mult, fiind un comediant francez de succes care a pus deoparte o suma care sa ii asigure linistea deplina pe urmatoarele doua-trei vieti cat de cat chibzuite. Insa, asa cum pot constata toti tipii obligatoriu destepti, posesorii de Jaguar XF, XJ sau XK parcat in fatza la Ritz, banii nu aduc fericirea sau aduc una falsa, indusa de reclame sau de filme, in care, de cele mai multe ori… s-a platit reclama. Cartea, dupa cum au observat si cei de la The Wall Street Journal, citati de editura Polirom pe coperta 4: reia, cu o subtilitate fara precedent, o tema recurenta in opera lui Michel Houellebecq: tendintele sinucigase ale lumii contemporane, o lume populata de personaje suferind din lipsa de dragoste.

Cartea reuseste sa-ti dea multe batai de cap prin afirmatii sfasietoare precum: In prima parte a vietii devenim constienti de fericirea de care am avut parte abia dupa ce am pierdut-o. Vine apoi o varsta, o varsta secunda, la care, cand incepem sa traim o perioada de fericire, stim din capul locului ca o vom pierde pana la urma. Si uite si una ceva mai amuzanta, care ma va ajuta sa continui povestea: Viata sexuala a barbatului se imparte in doua faze: prima, in care ejaculeaza prea repede, a doua, cand nu i se mai scoala. Divorteaza pana la urma de sotia „plinutza” si isi gaseste fericirea in bratele unei actrite de 22 de ani, care nu-si pierduse inca interesul pentru pardidele de sex cat mai dedicat si cat mai putin delicat.

Oamenii, crede personajul, au o perioada adolescentina sau post-adolescentina in care le incearca pe toate, dupa care… incep, incet-incet, sa faca sex rutinat si din obligatie. Dar Esther inca se impodobea cu latex, cagula, catuse si lanturi, iar explicatia, aflata ulterior. era ca… un rinichi nu-i mai functiona deloc, iar celalalt risca oricand sa se opreasca. Si iata cum, aceasta papusa ce ascundea in cutia bateriilor un secret teribil, l-a facut pe Daniel1 (da, exact asa il cheama) sa se mire ca, la 47 de ani, se afla in prima parte a vietii sexuale masculine, cand el se credea, de fapt, de muuuuulta vreme in cea de-a doua.

Iar ca o completare, relatarile lui Daniel24 sau ale lui Daniel25, proiectii din viitor ale lui Daniel1, ne arata ca in acesti tristi ani 2000, oamenii inca nu descoperisera ca impotenta este o cauza hormonala (din care eu inteleg – sper ca bine – o compatibilitate bazata inclusiv pe mirosul emanat de piele) si nicidecum una provocata de imbatranire. Tot de la ei aflam ca durerea fizica ar putea fi oprita printr-o simpla rearanjare neuronala.

Considerat cel mai mare scriitor francez in viata, Michel Houellebecq combina miraculos elemente din autobiografia unei minti bolnave cu o critica lucida asupra destinului umanitatii si presara peste ele o fictiune socanta si captivanta si multe trimiteri (de tip ekphrastic) la arta vizuala si muzica. Romanele sale nu se recomanda depresivilor si va asigur ca nu exista nici cea mai mica urma de umor in acest avertisment. Poate ca e mai bine sa nu constientizezi unele lucruri…

Citeste si Catolice adulterine

About the author:
Has 141 Articles

1 COMMENT

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top