3 Comments 245 Views

“Jurnal” de Chuck Palahniuk

Am citit si am vazut Fight Club acum fix zece ani si m-am indragostit de Marla (Helena Bonham Carter). Am cautat-o in cateva dintre prietenele din adolescenta si pentru ca nu am gasit-o, nu m-am mai atins nici mort de ceva creat de Chuck Palahniuk. Asta asa… in semn de protest. La pubertate ai nevoie sa protestezi impotriva oricui, sa dai si sa iti iei pumni, altfel te incalti cu frustrari si le tarsai prin viata. De curand, inainte de Craciun, am decis sa ma impac totusi cu americanul si am ales de pe raft nu Rant, nu, nici Sufocare, nici macar Supravietuitor, care merita putina atentie macar pentru faptul ca paginile ii sunt numerotate de la coada spre cap.

Am ales Jurnal, o carte cu titlu insipid, care in mod normal nu mi-ar fi atras atentia oricat de tare ar fi strigat la mine prin gura criticilor. Dar cum sa nu-ti lasi gandurile sagetate de un roman care incepe cu Azi e cea mai lunga zi a anului – dar care zi nu e asa? Jurnalul lui Misty Tracy Wilmot, fosta studenta la Arte frumoase, jurnal tinut pe timp de vara, cat timp sotul i se scalda intr-o coma profunda in urma unei sinucideri esuate. Cum l-a cunoscut? Cum a ajuns cu el pe insula si-apoi chelnerita intr-un hotel? Si, in final, cum va salva prin arta ei intreaga insula Waytansea? Astea-s delicii literare perfecte pentru un desert usor.

Ce poti manca mai consistent cu ochii din acest roman? Pai… sa tot fie o ora-doua de grafologie si chiar trei-patru de anatomie. Misty primeste zilnic telefoane de la persoane carora sotul ei Peter le-a renovat casa si le-a ascuns sub ziduri bucataria, debaraua sau toaleta. Spargand rigipsul cu cate un baros, clientii descopereau mesaje oribile, premonitorii, pe pereti. Noroc sau ghinion (in cartea asta totul e, de fapt, destin), la fel pateste si Angel Delaporte, personaj bizar, pasionat de arta, dar si de arta scrisului: Grafologia spune ca scrisul de mana dezvaluie cele trei laturi ale personalitatii umane. Tot ce se coboara sub nivelul cuvintelor, cum ar fi codite de la g sau y, tine de subconstientul tau. Sau ceea ce Froid a numit id-ul tau. Cea mai animalica latura a ta. Daca e inclinata spre dreapta inseamna ca te deschizi inspre viitor si la lumea din fata ta. Daca, din contra, codita e inclinata spre stanga, inseamna ca esti blocat in trecut si pe propria ta pesoana.

Spuneam ceva si de anatomie? La anatomia feţei se pricepe insasi Misty cea blesteamata: Muschiul mentalis, corugatorul si toti ceilalti minusculi muschi ai fetei sunt primele lucuri pe care ti le predau la ora de anatomie la scoala de arta. Stiind toate astea esti in stare sa depistezi un zambet fals pentru ca cei doi muschi, rizorius si platismal, iti patratesc buza inferioara, scotand-o in evidenta si expunand-ti dintii de jos. Daca nu te-ai convins, priveste-l cu atentie. Jurnal (te) ademeneste sa-i fi voaior. Spun asta si-ti zambesc. Nici nu as mai avea cum altfel decat sincer.

Citeste si Un fel de a spune… si Jurnalul unei masini de lux

About the author:
Has 142 Articles

3 COMMENTS
  1. geo

    tare partea cu zambetul fals. am zambit in oglinda ca o bezmetica. hm….

  2. thecreatrix

    palahniuk spunea ca, pentru a scris monstri invizibili, a intrat pe niste forum-uri sau niste peep room-uri cu travestiti si transsexuals si a convins pe toti ca este una dintre ele.

    nevazandu-l la fata si crezand aceste lucruri, “fetele” i-au spus lui palahniuk tot ce vroia sa afle. palaniuk le-a tras de limba si a obtinut o groaza de informatii: cum e cu operatia, ce hormoni se iau, ce e de facut, ce substante post-operatie se iau. etc.

    a folosit toate aceste chestii ca sa creeze personajul din monstri invizibili. a spus ca “sunt in stare de orice ca sa obtin o poveste buna”.

    probabil chiar si sa inventeze personaje de astea, pe care probabil le numeste “divine”, ca jean genet.

    si acuma, uitandu-ma la “mica publicitate” de la mine din orash si vazand atatea chestii acolo, ma intreb de ce nu pot pune mana pe telefon sa fac ceva asemanator. nu categoria aia de oameni ca palahniuk, dar pana la urma este vorba despre underground, despre a afla lucruri care sunt “unsane” si care nu se afla nici la firma, nici la teatru, nici in apartamentul tau. am si eu nevoie de “carne” pentru personajele mele.

    porecla mea din facultate era “marla”.

  3. gia

    am citit Monstrii invizibili, Jurnal, Sufocare, Cantec de leagan, Bantuitii – e groaznic! 🙂 Daca vrei ceva si mai groaznic, la fel de dur, misto, sa te ia sa te arunce de pamant si sa lase idei in tine – Moartea lui Bunny Munroe – Nick Cave

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top