3 Comments 98 Views

Murakami

Noua romane, dintre care sapte fantastice si doua, la fel de frumoase, dar fara elemente „din alte lumi”, trei volume de nuvele si o culegere de interviuri despre atentatul cu gaz sarin de la metroul din Tokio. Treisprezece carti in total, atat insumeaza opera tradusa in limba romana a lui Haruki Murakami. Le-am citit pe toate pe nerasuflate si am recitit cinci dintre ele. Acum stau toate cuminti pe masa mea de lucru, asteptand sa fie luate in brate, mangaiate si rasfoite.

Haruki Murakami. Este scriitorul caruia ii datorez faptul ca am o pisica si faptul ca sunt mai mereu relaxat, inclusiv atunci cand iubesc nebuneste. Daca toate personajele din literatura ar prinde viata si ar misuna printre noi, le-am putea recunoaste pe cele din „In cautarea oii fantastice”, „La sud de granita…”, „Padurea norvegiana”, „Kafka pe malul marii” sau „Cronica pasarii-arc” dupa atitudinea calma, inteleapta.

Cei ce se nasc din picatura de cerneala a celui mai bine vandut scriitor japonez nu tipa niciodata, nu se enerveaza, nu fug si nici nu se tem de moarte, ci asteapta, asteapta sa vada ce li se va intampla, cauta in liniste chiar si atunci cand (inca) nu stiu ce. Destinul ii invita la dans, dans, dans si asa incepe acea disperare „asezata”, inghititul in sec si mai ales… drumul.

Romanele lui Murakami au fiecare cate un drum in care te poti trezi ca trebuie sa cotesti brusc la dreapta prin zidul unei camere de hotel, pentru a putea merge mai departe. Iar fiecare drum are muzica (Beatles, Radiohead, Stan Gets, Nat Kink Cole, Duke Ellington, Antonio Carlos Jobim, Frank Sinatra) si calauzele lui, personaje carismatice, mai mult sau mai putin prietenoase, de la Omul-Oaie la pisici care vorbesc, de la Colonelul Sanders (KFC) la Broscanul care salveaza Tokio.

Irealul se intrepatrunde cu realul atat de subtil si totodata atat de natural, incat, dupa ce ai inchis cartea nu te-ar surprinde absolut deloc calul viu care te astepta in bucatarie pentru o discutie importanta. Daca pornim de la premisa prietenului meu Meyer Lansky, cum ca oamenii urasc ceea ce nu inteleg, atunci romanele lui Murakami ne fac cu siguranta mai toleranti.

Ba au plecat de acasa cu economiile pe ultimele luni, ba traiesc din somaj, ba dintr-o mostenire de la un unchi bogat… cum-necum… omuletii care prind viata intre aceste coperte, nu au probleme cu banii. Cum s-ar putea descurca altfel intr-o societate consumerista, cat se poate de capitalista? Caci Japonia nu mai are nimic traditional. Murakami nu te invita acolo, asa cum fac alti scriitori nationalisti.

Insa te poti trezi ca mine, plin de curiozitate, la sapte dimineata in fata unei firme de inchirieri auto, intreband daca au cumva o Honda. Tot el te poate scoate seara din casa pentru a savura un Heineken, un concert de jazz sau o gogoasa de la Dunkin’ Donuts. Deci, cu ce ramai dupa ce il citesti pe Murakami? Urmareste-ma cu atentie!

Citeste si Un gand oarecare de despartire

About the author:
Has 142 Articles

3 COMMENTS
  1. diana vlase

    Murakami m-a convins ca e ok sa scriu despre tot ce imi imaginez. Este fantastic!

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top