13 Comments 6464 Views

Povestea boiernașului de țară si a fecioarei cu lindic zglobiu

De vreo doi-trei ani ma holbez la expozitii si proiectii la MNAC. De vreo doua-trei luni ma duc acolo in diminetile de week-end ca sa sorb din cafea si sa degust idei si culori prin wireless. Acum vreo doua-trei saptamani am devenit brusc nelinistit la sosirea in cafenea a lui Emil Brumaru. S-a asezat la bar impreuna cu un prieten la fel de tanar la spirit. S-ar putea sa fi fost chiar Fanus Neagu. S-au amuzat copios o jumatate de ceas.

Sa le intrerup discutia? Sa ma duc sa ma inchin la el ca la un zeu, asa cum am facut acum cativa ani cu Florian Pittis in pasajul Villacrosse? Pe mess, Georgiana, ma incuraja: „Du-te, coaie, fa-l fericit pe Brumaru! Iti dai seama cat de mult se va bucura cand va vedea ca vine un pustan si ii spune ca il admira si-l citeste?!”

N-AM AVUT CURAJ. Am luat pana acum sute de interviuri, multe dintre ele, unor oameni care imi zambeau din posterele lipite pe usa camerei mele cand eram mic.

Insa am si eu limitele mele. Uneori mi se pune un nod in gat si simt cum raman fara sange-n pula. Am fugit acasa si am recitit „Submarinul erotic” si blog-ul Hobbitului. Am gasit si un interviu belea in Cotidianul. Iar saptamana urmatoare am dat intr-o librarie din Sinaia peste geniala Poveste a boiernasului de tara si a fecioarei cu lindic zglobiu.

Am citit-o si am rascitit-o cu interesul cu care ai rasfoi sexul – hai sa-i spunem „pizda”, ca sa nu ma acuze maestrul de pudoare prematura – celor doua personaje: Tamara (Tamariuska, Tamy) ce „se zbate-n pula ca-n povesti/ in plase fabulosii pesti” gemand „precum o zana dalba/ Prinsa-n vazduh si desfacuta/ De-o raza, soarele s-o futa” si Porcuta Satanici „cu cinci lindici” careia ii dedica sonete misogine numai bune de pus pe beat de Cheloo de la Parazitii: „Astazi o faci pe Doamna, vesmintele te-mbraca/ Penibil, ca pe-o iapa-o pereche de chiloti.”

Ce e violent, vulgar in lumea noastra, in lumea lui e imbracat in piele fina de femeie: „Crapa-ti-ar curu-n doua buci frumoase/ Plezni-ti-ar pizda-n patru buze moi/ Femeie, teleguta de matase/ Cu rotile-nmuiate in oloi”. Grotescul devine sublim la Brumaru: „Iar ochii ti-i voi scoate la sfarsit./ Si unu-n cur, cel’lalt in pizda trista/ Ti-l voi baga, sa poti sa vezi, cumplit,/ Acele parti ce-atat m-au fericit”.

Poezii precum Tamariuska cu salele ei plate fac cat cel mai bun roman erotic si cel mai bun film deocheat la un loc, atat ca scenariu, cat si ca regie si imagine. Pretioasa carte verde cuprinde intr-o ordine aproape dadaista rondeluri, sonete, desene de Dumitru Gorzo, poeme, scrisori, scurte povestioare-n proza, pasteluri, „tamarete” si chiar cantece dedicate lui Apollinaire, lui Anton Pann sau Marchizului de Sade, care devine si personaj a lui Brumaru.

Din Povestea boiernasului de tara si a fecioarei… ii poti citi noii iubite miercurea la patru dimineata. E un volum pe care il pot rasfoi pustanii de clasa a opta in recreatie razand in hohote si grabindu-se apoi spre casa ca sa faca in baie ce faceam cu totii la varsta lor si inca mai facem si acum… in pula noastra de rusinosi.

Un volum care sfideaza printr-o creativitate debordanta cliseele despre dragoste si sex impuse de o societate din ce in ce mai vulgara – dar, paradoxal, din ce in ce mai pudica si mai limitata – sau de scenaristii de la Hollywood, aflati intr-o permanenta greva (mentala), cu creierul mic blocat in pozitia misionarului peste creierul si mai mic.

Citeste si Fete Suspecte sau Deznodamantul

About the author:
Has 141 Articles

13 COMMENTS
  1. Ladystarlight

    aduc eu coaiele, tu află pe unde îşi bea cafeaua
    şi-l întâlnim şi-l frecăm cu întrebări
    până în ceaşca lui o să se facă ness!

  2. Dănutz

    copii nebuni ce sunteti ce sunteti voi… 🙂

  3. rozana

    Daca te-ai fi dus sa vorbesti cu el ai fi descoperit ca e un tip timid in general si suparacios ca un copil cateodata.
    Eu l-am cunoscut la Iasi, dupa ce vorbisem cateva luni cu el pe messenger.
    Si cand m-am dus sa dau mana cu el si sa-l pup pe obraz spunandu-i cine sunt mi-a zis: “Da, da stiu cine esti. Mi-am at seama de cand ai intrat in camera. Dar de ce ai venit si cu “ala” dupa tine, nu puteai si tu sa vii singura?” :))

    1. Andi

      lol rozana, in cateva luni pe messenger nu ti-ai dat seama cat e de gelos? 🙂

  4. Andi

    Deci, il iubesti sincer pe Brumaru.
    Nu iti mai ramane decat sa il indragostesti de tine.
    Bafta

    1. H.

      Un delir, doua deliruri…

  5. G.

    salut, Bogdan. cat de greu e sa devii reporter MTV? ce sanse ai daca vii in bucuresti numai c-un bagaj de “eu vreau sa fac asta”, “eu vreau si pot sa muncesc de la 9 la 9 ca sa reusesc sa fac asta” si un sac de entuziasm d-ala stupid-kiddie-type? poti sa ajungi acolo fara sa stii pe absolut nimeni, doar depinzand de tine si de ce stii, de ce poti sa inveti si de ce poti sa faci? 100% taios de sincer, okay? multumesc.

  6. Marius

    Ce scrie Brumaru nu e poezie. Probabil prinde la teribilistii de liceu, la fel cum prinde “Povestea” lui Creanga. Brumarul e poetul cu care poti trezi din amorteala o clasa plina de elevi smecheri sau poate face deliciul snobilor care se cred cu mintea descuiata. In spatele cuvintelor frumos plasmuite se ascunde o minte perversa si bolnava. Brumaru da cu sprei peste transpiratie, insa toti stim ca nu exista miros mai oripilant decat acesta. Da, si Eminescu a mai zis cate una, nu ca nu am stii, dar parca e altceva. Brumaru se crede de teapa lui Apollinaire si, cu nerusinare da’ drumul la ce are el in cap (fiecare cat poate), doar pentru a se face de minune. Varsta inaintata la el nu e varsta intelepciunii , ci varsta zahariselii. Efectul rezultat din asocierea elementelor sublime cu cele vulgare nu poate fi decat hilar. Brumarul e un exponent al postmodernismului american, al capitalismului distrugator de valori.E varianta lui Lady Gaga in literatura, a Alexandrei Stan care lasa sa i se “intrezareasca” prin pantalonii scurti…obiectul venerarii lui Brumaru, a lui Janet Jackson careia ii cade sutienul in concert din lipsa de fani. Toti stim ca femeia e plina de mirosuri minunate, insa Brumaru exagereaza. Ce ramane din Emil Brumaru este doar o expresie sincera a unui rateu literar si a unei senilitati “profunde”.

    1. bogdannicolai

      @ Marius:

      Mie imi place mult Brumaru. De fapt, cred ca in textul de mai sus am fost destul de clar. Nu il consider nici pervers si nici bolnav. Creaza imagini minunate jucandu-se exceptional cu cuvintele.

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top