5 Comments 34 Views

Despre toamnă şi despre maşina ei. Despre noi

E toamnă. Parcă aşa ne începeam compunerile din primele zile de după vacanţa mare. Urmau clişeele de genul “covorul de frunze multicolore se aşterne peste pământ…”. Oricum gândurile noastre purtau slip şi se rostogoleau tot într-o veselie prin nisip. Însă, ca o amantă răbdătoare, toamna îşi făcea loc în viaţa noastră sugerându-ne doar (!) să băgam divorţ de vară.

Asta simt şi acum, că sunt prostit de toamnă, ca un copilaş ademenit cu bomboane de ciocolată. Maşina este prietena ei confidenta, îi este complice, mă cheamă! Masca îi zâmbeşte, parcă şi farurile luminează mai fericite. Butoanele de aer condiţionat se mută de la albastru la roşu, iar scrumierele se pregătesc să înghită tot scrumul absorbit de şosea, tot ce până acum era topit de soare.

Toamna ne întoarcem cu sufletul către maşinile noastre. Le iubim mai mult, suntem mai intimi, ne ghemuim în ele şi ne ascundem de ploaie. Scaunele devin fotolii, motorul se transformă într-un şemineu, iar parbrizul şi luneta sunt ferestre mari prin care vedem copacii dansând pe vechi melodii de beţie. Iar când plouă, când plouă e fantastic! Încerci să fii atent, faci ochii mari, îţi ciuleşti urechie, nu vezi, ştergătoarele îţi şterg de pe retina tot ce reusisei să captezi cu o secundă inaite, stânga, dreapta, stânga, îţi fug gândurile şi opreşti pe marginea drumului. Întorci capul către dreapta.

Aţi observat ce frumoase sunt femeile toamna? Se văită de frig, plâng după Vamă, după soare şi sorb când din ţigară, când din cafea, când din buzele noastre. Mănâncă chips-uri, sandvişuri, ciocolată pentru că sunt fete şi nu se îngrăşa. Ne lasă ambalajele între scaune, între scaune şi bancheta din spate, în portieră, pe bord, oriunde. Au dragoste în ochi şi multe vise în spatele lor, obrajii şi năsucul rece. Îşi pitesc, ca testoasele, jumătate de cap în pulovere pe gât.

Acum îmi povesteşte ceva. Nu a tăcut o secundă. Râde din când în când. “Uite, asta eşti tu!”, chicotese desenând un papiţoi pe geam. “De e îţi muşti buza de jos”, o întreb. Tace în sfârşit. Reuşeşte să treacă graniţa apărată cu vitejie de către cei doi soldaţi: schimbatorul de viteze şi frâna de mână. Mă săruta. Adapta-mi-aş sărutul după al ei. Mă pupa pe nas. “Cu ce parfum te dai?”

Îşi freacă nasul de al meu, căci aşa se iubesc eschimoşii. Reuşesc să-mi strecor o mână în blugii ei: “Ce fund rece ai.” Râde. “Nu mai râde!” Rămânem mult timp aşa, nemişcaţi, şi totuşi plini de viaţă. Ştiţi pisicile de pe copertele albumelor lui Andrieş? Stau nemişcate, însă te aştepţi oricând să miorlăie, să sară, ceea ce am făcut şi noi, dar într-un spaţiu de o jumatate de metru pe o jumătate de metru şi într-un timp care a trecut peste noi: seară, noapte, dimineaţă.

Încă nu se luminase când un nene ne-a bătut încet în geam şi ne-a explicat prin semne că vrea să-şi scoată maşina din garaj. N-am reacţionat. Îl văd că bate ritmic când în geam, când în obrazul sau. Hai! Trebuie s-o mutăm. O muţi tu? Unde sunt cheile? Te iubesc!

Articol publicat in octombrie 2008 in revista ProMotor.

Citeste si Degetele tale de tarfa

About the author:
Has 138 Articles

5 COMMENTS
  1. fatacuportocale

    Ui ui ui ce dulce grijuliu si tandu 🙂 toamna, desi temperatura scade, de fapt totul se incalzeste 🙂

  2. unabletodisable

    bine, bogdan! esti unul dintre cei care scriu cum le-ar placea sa fie. atentie mare!

  3. dana…

    cu riscu’ ca suna patetic sau depresiv : ce pacat ca eu n-am intalnit inca un barbat care sa poata sa descrie sau sa aprecieze ”those little things” ca tine… scrii foarte frumos (ce pacat ca nu e asta cuvantul care sa inglobeze starea pe care mi-o dau descrierile tale) 🙂 … si pentru asta vreau sa iti multumesc 🙂

  4. Tina

    nu te cunosc..dar esti dulce.

    m-am pierdut in randurile tale.

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top