No Comments 70 Views

Trip

De cum ne imbarcam pe corabie incepea lupta intre pirati: care sa stea la geam?!? Unii minteau ca le e rau daca nu vad afara, altii se plangeau ca d-aia au carat ditamai animalul de aparat foto, ca sa faca multe poze, sa surprinda TOT! Unii aveau intr-adevar cate patru-cinci filme de 36 pentru o excursie la Bran. Spiritele se calmau dupa interventia speciala a profesorilor care aruncau amenintati extrem de inventive in stanga si-n dreapta, dar mai ales in spate.

In spatele autocarului se intampla totul. Drumul stramt dintre scaune se termina intotdeauna in ghetou. Cu totii stiam asta, iar autocarele s-au impartit de cand lumea intre tocilarii si vomeorii din fata si shmekerii din spate. In fata stateai cu ma-ta care era profa la noi in liceu sau cu tactu care era sponsorul scolii si invitat special in excursie. In spate stateai cu o mana pe un san, cu o rajnitza data la maxim, cu tigari care asteptau primul popas si cu vin negru de la bunici ascuns in d-alea mari de cola(ps).

Unii se intrebau cine e mai tare dintre Volvo, Scania si Mercedes, altii dintre Maria, Alina si Livia. In penultimele randuri se asezau singure, stapane pe doua scaune, cercetasele, fetele cu corpul maturizat devreme de viata sexuala de liceu si de urcarile pe munte din fiecare weekend. Ma asezam langa una dintre ele, o tratam cu spatele o ora-doua cat faceam caterinca toti in spate, iar dupa ce eram absolut sigur ca am scos tot rasul din fata si ca sunt idolul ei, adormeam cu capul pe ea. In somnul asta se intampla ciudatenia pe care o constatasem inca din clasa a cincea: intotdeauna ma trezeam combinat. Nu am ratat niciodata.

Ma trezeam, bagam repede o guma in gura imbibata de bere adormita si o pupam de doua ori pe obraz, apoi de inca doua ori pe celalalt obraz, ea zambea, eu o pupam pe gat, iar apoi se lasa sarutata. Se juca in parul meu, imparteam aceleasi casti de walkman, coboram impreuna la pipi si la tzigara, vorbeam vrute si nevrute si ne intaratam, desi stiam clar ca aveam sa ne-o tr*g*m tocmai acasa. Dar erau si drumuri mai lungi si atunci se lasa cu camera de hotel sau de camin, poate chiar cu cort, ca sa ma cred Dansul Norilor in pat cu dr. Qeen.

Daca ieseam din tara, ieseam aproape. Am stat candva sase ore la granita cu Moldova, dar nu mai stiu de ce. Iar la ucrainieni, ne-au controlat si in chiloti sa vada daca frecam ceva important. Stateam cu pasapoartele in maini pana transpiram. In crunta aspteptare, unii mai si adormeau. Momentul artistic! Era migala multa sa le faci un model indian pe toata fata cu markerul permanent. Iar cireasa de pe tort era pasta de dinti in nas. Se baga tubul in nara si se apasa cu forta. Omul se trezea, ochii ii planeagu de durere, insa gura tot ii radea.

 Aveam colegi cu simtul umorului si d-aia am sa-i iubesc toata viata. Ca sa ne cuminteasca, ne bagau filme traduse de Irina Nistor sau muzica greceasca. Uneori soferul o ardea pe populare. In cazul asta, cand se facea cheta, nu dadeam nici unul nimic, mai ales daca rulase regulamentar. Noi in excursii aveam trei casete mari si late. De fapt, patru, pentru ca de la Metallica aveam si Load-ul si Reload-ul. Celelalte doua erau: Prodigy – The Fat of the Land si Costi cu Adrian, aia cu “Of viata mea”, prima caseta cu manele a lumii, obiect de colectie.

Dansam, urlam, iubeam, ne descopeream liberi cum n-aveam sa mai fim vreodata. Insomnia ne dadea o stare extrem de placuta. Pe geamurile mari, rulau imagini de pe planeta noastra si doar a noastra.

Articol publicat in iulie 2008 in revista ProMotor.

Citeste si Gen

About the author:
Has 142 Articles

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

RELATED ARTICLES
Parteneri
Bro News

Pagina de media

Chill Brothers

Back to Top